Nu-mi mai scrie, mamă, vorbe de alean,
Nu mi te mai plânge,
Și pe mine frigul toamnei, prin suman,
Sufletul mi-l strânge...
Poate m-aș întoarce să muncesc în sat-
Cine nu îndură?
Dar prea mult în suflet tata mi-a turnat
Dar de-nvătătură...
De la muncă aspră, pe cât poți să cruți
Soru-mea Marie,
Mai dă-i timp de carte și de joc. De nu-ți
Ia mult timp, mai scrie...
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş