Îţi cânt această oraţie de pace
Cu riscul de a mă înţelege greşit,
Cu speranţa că mă vei înţelege bine,
Pentru că tu zideşti în locuri sterpe
Cu riscul de a repeta zidirile şubrezite,
Cu credinţa că ele vor rezista,
Credinţă ce nu-ţi va fi dezminţită.
Pentru că tu însămânţezi deşerturile
Cu riscul ca vânturile să rănească recolta,
Cu credinţa că recolta va rezista,
Credinţă ce nu-ţi va fi dezminţită.
Pentru că tu însănătoşeşti sufletele
Cu riscul ca însănătoşirea să vină dureros,
Cu credinţa că sănătatea le va fi trainică,
Credinţă ce nu-ţi va fi dezminţită.
Tu nu te temi de liniştea calmă a păcii,
Pentru că din unirea cu ea naşti paşnice
înnoiri furtunoase
Tu nu te temi de glasul metalic
al războiului,
Pentru că tu, luptător de frunte,
îl poţi opri.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.