Pășesc ferit prin rîul subteran
Și galbenele ape mă ascund.
Doar lancea mea deasupra mai răzbate
Primejdioasă răsărind din fund.
În valul nostru cîntecele triste
Loc nu mai au și ochii nu mai plîng.
În valul nostru cei ce-s slabi se-neacă
Și nu-i bocește nimeni în adînc.
Luptară-n mine rîsul și cu plînsul
Și plînsul s-a-ngrădit după uluci
Și rîsul, numai, dă, că sunt, de știre
Ieșind prin unda groasă cu bulbuci.
Pășesc ferit prin rîul subteran
Împiedicat în haine și stingher,
Doar lancea mea deasupra mai răzbate
Primejdioasă răsărind din cer.
Văleni, 30 august '53
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.