Sania-n popas de-o clipă și-a oprit cântările
Și de gerul ăsta strașnic, stană, depărtările
Pare-se că înghețat-au în a zării pulbere...
Și în sara ce se lasă prin scântei să spulbere...
De pe deal, de după dealuri, ca în cuib de presură
În văioaga părăsită, lupii mă împresură...
Urlă rar... și smoala liniștei sub cetină
Mă învolbură-ntr-o miasmă rea și neprietină...
Hei! căluți! Destul popasul! Lupii cu mustețile
Ne-au amirosit cărarea... ștreangurile-ntindeți-le
Pui de lup or să ne lingă oasele-sticloasele...
Nu am gust ca-n valea asta să ne zacă oasele!
N-aveți dreptul să v-ajungă lupii, sînteți caii mei;
Eu n-am dreptul să pierd drumul, căci sînt eu!
La drum! Ehei!
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.