Pace, din mine fugit-ai, din piept ,din poem,
Din vene, din craniu, din ochii cu cearcăne grele;
Totuși la mine eu nu te rechem
Să vii ca o undă vrăjită în line inele.
Vină întâi peste lumea întreagă și-alină
Sângele plâns prelingându-se fără de vină.
Vină și-alină orașe bolind în ruină,
Vină, regină a vieții, curată lumină.
Uite, visează prietenii mei să ridice
Slobodă lume ce Marx a visat-o mereu.
Ajută-le brațul să strângă-ale visului spice,
Și-apoi, dacă vrei, poți să vii și în sufletul meu.
(1958)
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.