Da, poezia-i sînge. De-i zbor razant, e sînge
Cald gîlgîind din aripi de-albatros.
De-i săgetare-n așchii de roci înalte, plînge
Cu sînge ochiul vulturului, scos.
Nuntindu-se cu Verbu-n zbor median. e pradă
Acestei pîcle și acestui vînt;
Ferindu-se de gloduri și piscuri de zăpadă
Nici umbră nu aruncă pe pămînt.
Dar Verbul viu se smulge din zborul lin, asemeni
Unui condor cu ciocul de oțel,
Miresei efemere izbindu-i țeasta-n cremeni,
Zenit să fie și nadir tot el.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Țațomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.