Trec zile triste și deșarte,
Prin mine golul își preling
De parcă rozele-s pe moarte
Și-n zbor privighetori se sting.
Dar tristă este și iubirea
Al cărei glas m-a subjugat,
Căci pe sub pielea ei subțire
E-un rîu de sînge-nveninat.
Și dacă mai trăiesc pe lume,
E doar de dragul unui vis,
Cu el spre piscuri fără nume
Pășesc senin peste abis
Ca să ascult pe culmi vrăjite
Cum își revarsă al lor cînt
Chiar peste rozele-ofilite
Privighetori ce nu mai sînt.
Traducere de Ludmila Sobietsky
vezi mai multe poezii de: Nikolay Gumilyov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.