Vei porni în galop prin al ceții talaz spre colinele reci,
și pe lângă mesteceni mistuiți de-ale caselor umbre-ai să treci,
peste văi, peste iarba-nghețată și albii săpate-n nisip,
ocrotit doar de lună, cucerit de palidu-i chip.
Pe cînd stăteam la foc, pe înserat,
Calul cel negru ni s-a arătat.
Nimic mai negru-n viață n-am văzut.
Avea picoarele de-un negru absolut.
Trec zile triste și deșarte,
Prin mine golul își preling
De parcă rozele-s pe moarte
Și-n zbor privighetori se sting.
Azi, văd că tristețile lumii din ochii tăi cad,
Genunchii cu brațele-atât de subțiri ți-ai cuprins.
Ascultă: vezi umbra-și strecoară pe malul lacului Ciad
Girafa cu-n aer distins.