Oriunde mă-ntorc, te aflu,
sprijinit de fiecare copac al priveliștii.
Nici nu apuc să dau din cap în semn de salut,
atât de deasă e prezența ta,
mulțimea ta de zâmbete.
Împresurată sunt de toate
integrele, clarvăzătoarele
imagini ale tale,
iar gestul tău trasează de pe-acum
armoniosul arc de mâine
cu care oameni vor rezolva iubirea.
De peste un deceniu,
cu-o caligrafie mai precisă decât a destinului,
am înscris numele tău scurt
în liniile palmei mele.
De aceea,
semnăm împreună aceste versuri.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian