Ecranul geamului sub ploaie
ca-n noaptea de-Anul nou sclipește.
Reflexul lunecă-n odaie
– agil și umed solz de pește.
Eu, ostenită de-o lucrare
poetică, de mari proporții,
mai număr paginile rare
ce-o să le dau de zestre morții.
E un moment subtil, feeric,
de-aceea nu aprind lumina,
și iscălesc pe întuneric
cu jumătate nume: Nina
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.