Am un covor cu gușteri. Ce idee!
Cum calc pe el, cum sare și zvâcnește o virgulă de fiere.
E un chin să calci pe ornamente de venin.
Nici patul nu e mai odihnitor.
În loc de cuvertură am un tigru.
Stă toată noaptea ochi în ochi cu mine
și, dacă nu-i e foame, se abține.
Odaia asta plină de făpturi
e un tărâm al pândei și-al teroarei.
Dacă deschid fereastra, vine-un corb
și-mi tatuează „nevermore” pe corp.
Iar dacă vreau să ies, să fug în lume,
mă-așteaptă, stând în ușă, un anume
Cerber Prognatus. Și-i o culme că
în loc să mă sfâșie, mă adulmecă.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian