Același vânt ne bate; aceeași stea ne-nțeapă
Pupilele în noapte; aceeași lună plină
Presară, ici și acolo, o sare de lumină
Pe farfuria mării, cu lungi felii de apă.
Familiara lume pe amândoi ne-ncape,
Și, totuși, calc pe drumuri bulgare, fără tine.
Singurătatea asta, de ce mi se cuvine?
Nu. Am să scriu de parcă-ai fi aproape.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.