Scriind pe-un caiet liniat cu albastru,
parcă-aș scrie de-a dreptul pe dungile mării
cu sârguincioasa caligrafie a unei păsări.
Nu mă mai prăbușesc în albul paginii
ca într-un gol înfricoșat; plutesc, plutesc răcoros
între zare și țărm, între hotarul plecării
și cel al întoarcerii —
și discern în străvezimea din adânc
lente avuții mișcătoare.
Libertatea îmi șuieră-n jurul frunții,
îmi solicită părul,
îmi răcorește respirațiia;
astfel parcurg seninul, ordinea lui infinită,
scriind pe-un caiet liniat cu albastru.
——————————————————————————————-
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.