și către mare mereu ajungând,
iată că din nou m-am născut
și, mai mult decât re-cunoscut
mult mai mult ne-cunoscut îmi e totul,
ca pentru bucuria dintâi.
Fiecare pas e o legătură de dragoste,
apa mă linge cu limba unui pește,
soarele e fără tandrețe d
in prea înaltă patimă.
Îndărătul osului frunții
stă lumea complicată și vulnerabilă
a creierului meu,
cu minuscula cicatrice a literei N
– singurul semn că m-am născut mai demult.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.