Nu-ncăpem în oraș.
Haina-i aspră și grea.
Strada sună sub pași.
Ah, nisipul tăcea.
… Era blând și tăcea.
Ne pierdeam prin poteci
– Cuplu zvelt, anonim –
Iar acum ne-ntâlnim
Și ni-s numele reci.
Și străine și reci.
Se fărâmă-n cutii
Scoici, plăpânde brățări.
Stinse gâze-aurii
Îmi mai flutură-n păr.
… Vara-mi flutură-n păr.
Ce domestic surghiun
În aceste odăi!
Ce ciudat… ochii tăi
Parcă-mi spun: rămas-bun.
Și-ți răspund: rămas-bun.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian