Să decadă ziua, să mă lege valul…
Nu pot pleca din vară decât știind că pleacă și ea,
târâtă ca un văl de ciocurile cocorilor.
Cum intru-n ultimul pătrar,
e firesc să dispară și luna.
Pustia spre care mă-ndrept
e egală cu pustiul pe care-l las în urmă.
Era și timpul, Doamne...
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.