Azi, o mânioasă furtună de gală
mi-a azvârlit morman de midii sub călcâi,
amintindu-mi vârstele dintâi.
Mare, o, stihia mea natală!
Leagăn al vieții, lung convoi
de actinii, reptile,
și monștri hexagonali – până la noi,
prizonieri ai dulcilor forme fragile.
Căci din mare m-am ivit și-n mare
m-aș întoarce, în adânci istorii,
pieritoare și nepieritoare…
Midii negre pe nisip… Memento mori.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.