Adio, fără nici o urmare la povești,
omule de tinichea, cu țepene încheieturi.
Nu pot săruta, ca să nu ruginești,
marginea zimțatei guri.
Te-am lăsat undeva, într-un loc,
la răscrucea căii întoarse cu drumul greșit –
ca pe o armură de evul din mijloc,
al cărei erou a putrezit.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.