Se sperie de mine pentru că sunt firesc.
Dragostea îmi izbucnește în mimică,
revolta mea face gesturi,
sunt în spăimântător, nu disimulez
făcând ceea ce se face,
spunând ceea ce se spune,
– dar, desigur, cuvântul însuși eu o convenție
și zilele săptămânii și numele pe care îl port;
renunțând la toate,
forma însăși mi s-ar dizolva.
Dar nici așa nu se poate.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.