Spuneți-mi când, spuneți-mi când
O să ne scoatem ochii din pantofi?
Ne-au intrat pe când manifestam cântând
Ca niște pietre ude, ca niște cartofi.
Ochii sunt ai morților foarte tineri
$i circulă sub asfalt ca niște ganglioni.
Am mai găsit vreo doi într-o vineri
$i i-am ascuns in buzunarul de la pantaloni.
Ochii - dacă nu-i descoperim la vreme -
Lunecă iremediabil spre fundul pământului.
În drum, scot uneori o fântână cu blesteme
Pe la răscruci de drumuri, sub furculița vântului.
Călcăm in fiecare zi pe mormane de pupile,
Pe sticlă fragedă, pe apă gelatinoasă.
Niciodată n-au alergat pe maidane atâtea bile!
Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!
$i am strivit sub călcâi un ochi ca o icră mare
Care-a mirosit pină la ultimul rând.
S-a făcut ziuă,...Pân la ferestre au crescut trotuare...
Spuneți-mi când, spuneți-mi când?
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.