Mi-e foarte greu să mă despart de voi,
Pământ bulgar, prietenii mei noi,
Orașe, maluri, voci, apusuri, chipuri…
Ceramica lucioasă-a stâncii ude
Lângă mătasa dulcilor nisipuri
Și marea – lungă, transparentă harpă –
Care, spre seară – abia se mai aude
– O, sobra frumuseții fără zarvă!
Aceste toate nu pot să le las
În urmă cu un simplu bun rămas.
Iar dacă vi le-ntorc în poezie,
N-o fac cu versuri meștere, trufașe.
Lângă adânca voastră modestie,
Atâta vreau: prietene să-mi fie
Apusuri, chipuri, maluri, voci, orașe…
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.