Nu mă-mpac cu aceste zile mohorâte.
Cerul e lăsat. Iubitul meu râde.
Marea ne-nconjoară, stinsă, din trei laturi.
Azi copilăria tace. Suntem maturi.
Ne-așezăm pe pietre… Răsfoim o carte…
Dreg pescarii-n uliți lungi năvoade sparte.
Lunecă-n răstimpuri, galben, monoton,
Soarele, sub nouri, ca un ganglion.
Pescărușii țipă și bocesc întruna.
Când o să țâșnească, izbăvind, furtuna?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.