E o noapte-n care,
dacă ai rămas,
negreșit ți-apare
lebăda cu nas.
De mai stai o clipă
și nu vrei s-o-nhați,
dintru o aripă
i se-nalță-un braț.
Dac-o lași în pace
și nu cazi în somn,
lebăda se face
jumătate om.
Partea ei de pene
lunecă sub stele,
Și sub Selene,
partea ei de piele.
Dacă nu te sperii
și mai rabzi un ceas,
piere-n întuneric
lebăda cu nas.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.