Întrucât am fost părtașă
la facerea lumii,
am o memorie ciudată, pătimașă.
Uneori,
cu o farfurie plină de frunze
mă duc la malul mării,
vântul mi le smulge una câte una
și când farfuria rămâne goală
se-așază în orbita-i albă, luna;
Iar când vine iarna
- pentru că presimt tot ce va fi și ce-a fost -
îmi aburește sufletul ca țuica fiartă.
Sunt lucruri importante pe care le știu pe de rost
așa cum știu pe de rost
forma patriei mele pe hartă.
—————————————————————————————-
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.