Uriașa omidă verde
îngrășată cu ploaie
și sânge de frunză
omida omoară cu perii stârniți
al cărei cap e botul
și ale cărei antene violete
neliniștește aerul –
furtuna mi-a aruncat-o pe masă
într-o seară timpurie,
într-un ceas de frig,
ca să fiu nevoită s-o privesc
târându-se, inconștientă
de simbolul cu care mă pedepsea,
dar foarte tenace în înaintarea
ei spre mine, omida
cu carnea ei electrică,
venind cu violentă încetineală,
intrându-mi în orbită,
grasă, verde, oarbă, udă,
pentru totdeauna.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.