O, unghiuri juste, muchii protectoare
și transparențe calme – vă invoc
așa cum invocam cândva înaltul foc,
cu triburi, populații și popoare,
și semințiile distruse, la un loc.
E-o reținută clipă, prinsă deci
în aparența-ncremenirii ei,
inelul hieratic de polei,
cu patru pietre cardinale reci,
mi-l pun în deget. Și de-ar fi pe veci…
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian