Nu mă mai apăr.
Sunt de acord
cu această statică apă
la sud și la nord.
Ochiul suflat cu argint
nu poate arde
chiar dacă aprind
flăcări, jocuri, arte.
Zbor zgâriat.
Scrâșnete minerale.
Reflectată-n metale
lunec și cad.
Iată a treisprezecea
lună a anului dus,
mai degerată ca recea
sabie de sus.
Decembrie a trecut
în ger absolut.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.