mi-a intrat în talpă.
Șchioapăt tot mai tare
prin această lume.
Cui să-i fie milă
de-o cămilă șchioapă,
chiar dacă deșertul
n-are pic de apă?
Dinți-mi cad, de spaimă.
Năpârlesc, de spaimă.
Vântul spaimei bate
nară și cocoașă.
Cui să-i fie milă
de-o cămilă lașă
chiar dacă deșertul
n-are demnitate?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.