dacă s-ar clătina și s-ar clăti ceva,
aș recâștiga un număr de cuvinte,
printre care „optativ” n-ar fi ultimul
dar primul, primul ar fi cu siguranță, altul,
neștiut, nebănuit, nesperat, de nepronunțat…
Cum să nu devii superstițios
când, dintr-o simplă aplecare a capului,
te trezești cu ochii căzându-ți din orbite,
când fiecare frază pe care o rostești
poate fi încheiată definitiv
de un duh care urăște vocabularul?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian