Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Părul tău pe care cade seara,
strălucește fastuos și tragic
ca ecoul sângelui pe scuturi.
Ochii tăi continuați în aer
curentează lucrurile casei,
se deschid sertarele, covorul
curge ca un râu, pe scări în jos.
Dinții tăi stelați, fulgerători,
parcă-mi mușcă inima adâncă.
Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Dar îți mulțumesc pentru această
frunte-ngustă, fără de idei,
ce mă lasă să privesc în tihnă
dulcea-ți buză, dinții tăi vicleni.
———————————————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.