Ei nu știau decât atât: că începe
prima lor noapte de dragoste. Pătrunseseră
într-un decor inventat anume, într-o odaie
din care fuseseră scoase câteva tablouri lugubre,
o pisică cu un șoarece-n burtă, o natură moartă,
cu păsări tăiate – rămăseseră pe pereți
dungi argintii, pe o distinsă absență înșelătoare
și câteva mobile doar, și patul nupțial
cu imensa lui cuvertură de culoarea apei.
Erau împreună – se puteau atinge, își puteau
amesteca părul în același pahar și pielea în aceeași aromă,
puteau fugări flăcări pe arcul coapselor,
împlânta săruturi la răscrucea dintre două oase.
Dar pentru aceasta, trebuia întâi să lepede fiecare
legătura cu morți pe care o purta cu el
și s-o așeze pe soba verde.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.