Adânc mișcat, se culcase la picioarele ei,
tăcând. Ea îi privea părul în care
ciudate ierburi pale se uscau sub mâinile ei.
Atinse și inima lui, și se sperie
de acele ritmuri urgente, ca de silabe
alergătoare în afara cuvintelor, și-i era
încă străin postavul hainei lui sub care
nu i se putea bănui forma pieptului și a umerilor.
Nimeni nu-i mai urmărea aici
decât ei înșiși, abandonați și anexați de ei înșiși,
și stăteau așa, numeroși la trup și la suflet,
într-un dans mișcat.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.