Dar destule ca să văd din nou liliacul,
ciudata floare, albicioasă cu miez negru,
ca sfârcul unei cozi de rozătoare…
În sud, în stepă,
crengile fac solzi în loc de muguri.
La urma urmei, ce atâta primăvară
când finalul e mai suav decât începutul?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.