Sunt unele nopți când pereții învie
și se desfac încet, spre feerie…
Totu-i albastru, străveziu și ușor
ca în inima unui izvor.
Ferestrele tremură, culorile-s ude,
sclipește o piatră – și sclipătul ei se-aude…
„O, de-ar dura visul acesta, îmi spun.
Tainic și molcom, durerile mele apun…”
Îți mulțumesc, copilărie, că mai apari
În noaptea și-n somnul nostru de oameni mari.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.