Limba cerbului am mâncat-o,
limba lui groasă care a lins
frunza pădurii, ființa izvorului,
și am mestecat-o dinadins.
Carnea cerbului am mâncat-o,
carnea grumazului, virila carne,
și i-am mâncat și inima, și apoi
haina mea de ploaie i-am atârnat-o de coarne.
Copitele, nările, pielea,
nefiind dintre acelea
care se mănâncă,
în preajma mea sângeră încă.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.