Sărutările noastre, sute, mii
sau milioane, câte au fost –
niciodată nu le-am știut pe de rost:
fructele mele, veverițele mele, garoafele mele,
izvoarele mele, cuțitele mele!
Pot să dorm și să visez pe gura ta,
să cânt și să mor pe gura ta,
încă și încă;
gura ta, radă adâncă
în care-nnoptez după drumul cel lung,
în care ajung și nu mă mai satur să-ajung…
sărutările noastre sunt lupte
grele, încete, sfâșietoare,
la care participă sângele, glasul, memoria.
O, sunt geloasă pe apa pe care-o bei
și pe cuvântul pe care-l spui,
pe răsuflările tale albastre…
Sunt geloasă pe-aceste nedrepte
pauze dintre gurile noastre!
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.