Pot spune: am trăit și am iubit.
Iar dac-a morții creangă mă atinge
Și mă-mpresoară neagra ei pecinge,
Eu pot închide ochii liniștit.
Căci voi purta de-a pururi pe meninge
Un chip frumos nealterat de vid,
Al lumii, cea în care m-am ivit
Și care, știm, cu mine nu se stinge.
Aceleași mări vor fi, aceeași stea,
Va scăpăta în munții mari, hirsuții.
Uitucii de m-or izgoni cândva
Sau mă vor pomeni prea mult limbuții
Atâta simt: eu tot voi adia
Prin ierburi, prin iubiri, prin revoluții…
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.