Cu tine, e ninsoarea mai adâncă,
au sens pădurile în asfințit,
și tristele semnale ce-și trimit
planetele necunoscute încă.
Flori triumfale pot țâșni din stâncă,
fertil e-ntregul lumii circuit,
și pot zâmbi cu tine, liniștit,
din mine, moartea când încet mănâncă.
Tu ești, din toți, unica mea pereche
de frunte, și de sânge, și de mers.
Cu tine dăinui în legenda veche,
cu tine-n ineditul univers,
străină de urâturi și rutine
și liberă, o, liberă – cu tine.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.