Slăvesc luciditatea într-atât
încât mă uit la lume, îndârjită,
la orbitoarea geniului ispită
și la cadavrul mirosind urât.
Mă uit la vicii, și mă întărât
când egoismu-n mine se agită.
Plasată pe-a istoriei orbită,
privesc, când zâmbitor, când mohorât.
Un singur gând alung, și-l ocolesc
ca un agnostic, ca un slab de înger.
Mă-npotrivesc naiv și nefiresc,
de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)
că ai muri… curând sau mai târziu.
Nu știu. Nu vreau. Nu știu. Nu vreau să știu.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.