Iepurele mic și prins cu mâna
De pe câmpul plin de mărăcini,
Socotesc că nu-mplinise luna
O ureche-i tremura puțin
Și privea sălbatic și străin,
Singur doar cu spaima lui, străbuna.
Surd la orice glasuri și momeli,
Răspândea atâta spaimă-n jur,
Încât stam și nu-ncercam defel
Să ating măruntul creștet sur,
Încât stam și nu puteam să-ndur
Spaima care izvora din el.
Nici n-a apucat să-i treacă frica.
Noaptea, l-a mâncat pe-ascuns pisica.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian