– Sunt masa la care mănâncă
și-și întind unul altuia pâinea și sarea.
– Sunt patul în care dorm
pierzându-și, treptat, depărtarea.
– Sunt ceainicul albastru,
pe care-l atinge mâna ei brună.
– Sunt perdeaua lor, zvântată de soare,
umezită de lună.
– Sunt peretele de care se sprijină,
amețiți de sărut,
sub fotografia lor de-nceput.
– Sunt covorul pe care calcă.
Sunt covorul lor răbdător.
– Suntem noile argumente ale dragostei lor.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.