Am luat hotărârea să nu mă despart niciodată
de copilărie, de adolescență, de tinerețe,
ci să-mi trăiesc simultan toate vârstele,
ca trunchiul de copac să fiu propriul meu calendar,
să-mi simt brațele puternice, răbdătoare, în iarnă,
și gata să tresară în primăvară
sub exuberanța verde a frunzei.
În copilărie, m-am împrietenit cu păsările și cu iarba
și țin încă bine minte cum mi-a pârjolit fruntea
prima lumină a zăpezii;
în copilărie am învățat să vorbesc cu oamenii mari,
să le spun ce mă doare, să le cer de mâncare,
să sărut ochii tatei, să citesc prima carte,
și, pentru aceasta, nu vreau să mă despart
de copilăria mea, niciodată…
în adolescență am cunoscut războiul și revoluția:
războiul deșănțat și fățiș, revoluția ascunsă și gravă,
și țin încă bine minte cum mi-a incendiat fruntea
prin lumină a adevărului:
în adolescență am învățat să mă simt solidară
cu semenii mei, și să urăsc fără-ntoarcere
furtul de muncă, batjocorirea demnității,
și, pentru aceasta, nu vreau să mă despart
de adolescența mea, niciodată…
iar tu, tinerețe a mea,
deși încă nu te pot contempla cum se cuvine
pentru că te trăiesc și mă zbat
în mijlocul mâniilor și-nțelepciunile tale,
nici de tine n-am să mă despart niciodată
și-am să intru cântând, cu flacăra ta pe brațe,
în aula solemnă a maturității!
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.