Tot îndulcind, îndulcind
muchiile naturii,
am obținut frumosul glob pământesc,
dar am pierdut munții, pădurile,
și celelalte reliefuri.
Ce să fac eu cu această perfecțiune
care a astupat râpele
și a sleit orice diferență de culoare?
Închid ochii și ating globul cu degetul,
la întâmplare.
Poate că am nimerit un om,
poate că l-am nimerit drept în frunte.
Încerc oceanul cu degetul,
nu simt nici răcoarea
nici mușcătura rechinului.
Ce să fac eu cu această perfecțiune
tăcută, închisă în cei doi antipozi
ai iubirii de sine?
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.