Copacul care n-a murit în război,
care a avut întotdeauna un singur picior,
nu trebuie condamnat.
El și-a suportat aventurile lui,
fluturele artificial care i-a fost adăugat
n-a rămas fără consecință.
Vârful acului, înfipt în lemn,
mai mult decât injecțiile sonore ale vrăbiilor,
i-a dezechilibrat intimitatea.
În jurul vârfului de ac a crescut o rană concentrică, invizibilă; o boală abstractă, aproape sufletească, l-a cuprins.
Nimic nu rămâne fără consecințe.
Nu există privilegiați.
Ochii de smarald ai fluturelui, indiferenți,
au reflectat întreaga evoluție a bolii
devenind cu o nuanță mai tulburi.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.