Îmbătrânind, geniul își amintea
de o femeie, de un copil, de un copac,
își amintea de el însuși, înotând, alergând,
de clipa în care făcuse un fluture;
apoi amintirile căpătară amploare;
își aminti de războaie, de lungi procesiuni,
își aminti idei, ba chiar
își aminti culori de idei și sunete de idei
și ideea de idee și-o aminti.
Nu se mai putea mișca aproape deloc
din pricina aceasta,
ca un om înțepenit de spaimă
sub un enorm candelabru.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.