Stinse lampa
și întunericul îi acoperii ochii
ca o plantă răcoroasă;
deschise ochii în obscuritate
și descoperi o lume de romburi albastre –
apoi odaia păru că se prelungește-n adânc,
într-un șir nesfârșit de odăi
și la capătul lor apăru,
străveziu ca o cămășuță de copil,
Visul.
Se apropia, străbătând odaie după odaie
– și ochii se-nchiseră de la sine
ca să nu-i sperie mersul.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.