Ninge. Fulgii de zăpadă
Stele de cleştar aduc.
Ninge. Gândurile mele
Spre odată iar se duc.
Flugii cad din poala iernii,
Câte unul, albi, în şir.
Din cufărul amintirii
Cheamă dorul de copil.
Dorul cu aripi şi gheare
Ce de inimă s-a prins
Şi-o înalţă zburătoare
Şi o spintecă în plâns.
Şi se duce călătoare
Inima cu gând şi dor
Spre tărâmul fericirii
Smuls de timpul trecător.
Pe-ale visului meandre
Mă întorc în satul meu
Aşezat lângă coline
Şi păzit de Dumnezeu.
Satul ce era odată
Universul meu finit
Unde joaca sta pitită
Prin livezi fără sfârşit.
Ca în basm, ale ei braţe
Mă luau de multe ori
Să mă facă prinţ de seamă,
Dintre cei cuceritori.
Când luam în mână spada
Din puiet de frăsiniş,
Nimiceam orice balaur
Fioros cu-al ei tăiş.
Îmi ştiau de frică pomii,
Căci urcam pe fruntea lor
Împreună cu motanul
Să cătăm spre viitor.
Galbenele orizonturi
Cu beteală-n rozaliu
Îndesau, la ceasul serii,
Chipul soarelui târziu.
Eram prieten şi cu stele
Răsărite uneori
Pe deasupra minţii mele,
Nopţilor scăpărători.
Primăvara, cu petale
Năpustea peste grădini
Şi îmbălsămau tot satul
Pomii cei de floare plini.
Vara, când intrau în holde
Combine la recoltat,
Înotam în grâu ca-n balta
Iazului apetisant.
Luţul cel pân’ la genunche*
Lin curgând către apus
Oricât ne scălda în apa-i
Nu găseam că-i de ajuns.
Şi-apoi toamnele acelea
Încărcate de pomet
Ce ne căptuşeau cămara
Să ne-ajungă berechet.
Gustul merelor de aur
Perpelite de Crăciun
Pe plita veche-a bunicii….
Nu găseai ceva mai bun.
Iarna, strada cea în pantă
Era toată derdeluş.
“Pârtie!!!” Striga tot dealul
Când porneam la săniuş.
Care sănii, care schiuri,
Care saci cu fân pufos
Zbârnăiau trecând la vale
Într-un chiot bucuros.
Era iarnă, era vară,
Era toamnă, era vis,
Era primăvară-n floare…
Peste toate mult a nins.
…………………………
Ninge din hambarul iernii.
Ninge parcă infinit.
Farmecul copilăriei
Amintirea l-a găsit.
Dedradul cel dintre dealuri,
Satul meu ce m-ai crescut,
Prunc pe uliţele tale
Fost-am parcă nu de mult.
Şi-aş fi stat vreo cinci milenii
Dedrăţean, copil pe veci,
Dacă n-ar fi nins prin mine
Anii iernilor prea reci.
Ninge din fuiorul vremii
Ninge parcă nesfârşit
Troienind copilăria
Sub zăpezi de infinit.
Dan Lăzărescu, 22.01.2019.
Poem dedicat satului meu natal, Dedrad.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, din nou. Sunt erori elementare şi mă minunez cum nu le sesizez atunci când recitesc poemul (ca să nu mai spun că le dau la lecturat şi altora înainte să le public), că atunci când îl scriu...sunt cuprins de febra creaţiei şi... . Probabil îl recitesc cu sufletul mai mult decât cu mintea... Important e să transmită fiorul pe care îl are de transmis...greşelile astea făcute "cu sau fără voia ori ştiinţa noastră" sunt reparabile.
Dan Lazarescu (autor)
miercuri, 04 decembrie 2019
Pe a visului meandre... ”ale visului” ar trebui, iar metrica nu are de suferit, nici ritmul, dacă folosiți:
Pe-ale visului meandre
Ca în basm, în a ei braţe... situație identică: ale ei brațe.
Mi-a plăcut duioșia poeziei, nostalgia copilăriei. :)
Adina Speranta
marți, 03 decembrie 2019