Ninge pe dealuri cu flori de cais
Ninge ca la Poluri, așa cum mi-ai scris
Covor se așterne la picioare, brocart
Printre gene mă privești vinovat
Sunt un om de zăpadă înghețat și proscris
Și haina și ochii și gura-s din vis
Fularu-i de mătase din flori de cais
Cuprinde-mă-n brațe, fii tu iarna mea
Îmbracă- mă-n tine și voi învăța
Să fiu un copac pe dealuri, în sus
Sau florile lui, flori de cais
Cu care te voi ninge liniștit- împăcat
În primăvara ta mă voi fi transformat
Iubindu- mă, fi-vei nevinovat
Vom ninge-mpreună, nestingherit
Și dealuri
Și Poluri
Și flori de cais
Vor ști că noi doi, ne-am iubit.
vezi mai multe poezii de: mirimirela