Pornește zborul albelor petale,
De parcă s-ar surpa o vară rece,
Înzăpezirea cântă și petrece
În largile saloane vesperale.
O-ntreagă strălucire vrea să-înece
Pământul în mătăsuri verticale,
Zvârlite din celeste rotocoale
Cu mâini de zeu, cu palmele cât zece.
Și, aburind peste oglinda serii,
Se întrupează-n vis și în magie
Prin suflurile albe-ale tăcerii.
Ce-mi limpezești și ce-mi îngheți tu, mie,
Stelar potop, plutire a părerii?
Mi-ești orbitor izvor de poezie...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.