Parcă sunete de goarnă
Au nins arbori arămite,
Bolta-ntreagă se răstoarnă
Peste ape înlemnite.
Citesc note de alamă
Sunătoare-n freamăt galben
Care cheamă, care cheamă
Culori frânte într-o salbă.
Că se-mbracă-n ele paltini
Și se-mpodobesc jugaștri
Mereu alte, mereu alte
Aiurind norii albaștri.
Trâmbițări îs numai teii,
În stejari bronzuri sunt treze
Parcă-și sună solzii zmeii
Din picturile chineze.
E atâta zăngănire
Freamăte c-au dat în clocot
De cad frunzele-n rotire
Ca și dangăte de clopot.
Muzica prăvale grindini
Rupând filele din creștet
Că îngheață pretutindeni
Un văzduh tăcut și veșted.
Doar se smulg din valuri crețe
Și parfum de crizanteme
Cârdurile îndrăznețe
Prefăcute-n diademe.
În zări fragede să-nece
Frica de sunări uscate
Mai străine de la rece,
De ninsori cât mai departe.
Curg miresmele de Soare
Și aromele de miere,
Ninge cu ecou de aripi
Și tăcere... și tăcere...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mi au plăcut mult tablourile pe care le ai creat în această poezie. Mulțumesc !
mirimirela
marți, 06 octombrie 2015
O certitudine ca am sa citesc ceva frumos cand aiung la pagina ta Victor!
maria
marți, 06 octombrie 2015
Imagini deosebita, in poemul tau au fost surprinse.
oana
marți, 06 octombrie 2015